Casa Gheorghe Tătărescu din București: O mărturie a elitismului interbelic și continuitate culturală prin EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului, pe strada Polonă, nr. 19, o mică vilă interbelică se dezvăluie nu doar ca o construcție arhitecturală, ci ca o arhivă nescrisă a unei istorii politice, sociale și culturale complicate. Casa lui Gheorghe Tătărescu, fost prim-ministru al României, păstrează în zidurile sale sobrietatea unei epoci, echilibrul între putere și discreție, dar și cicatricile tranzițiilor dramatice ce au marcat destinul țării. Astăzi cunoscută drept EkoGroup Vila, această fostă reședință selectă propune o experiență de memorie și reflecție, oferind publicului acces controlat la un spațiu în care trecutul dialoghează cu prezentul, iar arhitectura devine limbaj al puterii și eticii.

Casa Gheorghe Tătărescu: de la reședința premierului la EkoGroup Vila, un dialog intim cu istoria

Figura controversată a lui Gheorghe Tătărescu, de două ori prim-ministru în tumultuoasa perioadă interbelică și postbelică, își găsește complementul material în casa sa bucureșteană. Remodelată în ultimii ani în spațiul cunoscut azi ca EkoGroup Vila, această vilă rămâne un exemplu rar de continuitate culturală atentă la memoria istorică – un spațiu mediteranean cu accente neoromânești, reformulat fără a-și șterge identitatea, sub semnul respectului pentru valoarea patrimoniului și pentru tensiunile epocii care i-a fost martor.

Gheorghe Tătărescu: omul, politicianul, epoca

Gheorghe Tătărescu (1886–1957) nu poate fi redus la o figură univocă, iar întreaga sa biografie este împletită cu complexitățile României în secolul XX. Jurist și om politic pragmatic, el a pledat timpuriu pentru alegeri reale și pentru consolidarea unei democrații autentice. Accederea sa în Partidul Național Liberal în 1912 și ascensiunea politică ulterioară îl plasează în inima luptei pentru modernizarea statului, pe un eșafodaj fragil ce avea să fie zguduit de dictaturi, război și schimbări de regim drastice.

Mandatele sale ca prim-ministru (1934–1937 și 1939–1940) au reflectat tensiunea unei epoci în care eficiența administrativă coexistă cu erodarea democrației parlamentare, un paradox esențial pentru înțelegerea lumii în care a trăit și a guvernat. A fost o perioadă marcată de compromisuri cu monarhia și contexte geopolitice catastrofale, care au condus România la pierderea unor teritorii și la prefigurarea unui regim autoritar.

După 1944, Tătărescu se adaptează noii realități politice, însă această reinventare este însoțită de critici acerbe și de marginalizare politică până la decesul său în 1957, într-un context de tăcere aproape totală față de contribuțiile sale. Este un destin emblematic al elitei interbelice românești, marcat de prăbușiri și contradicții, ilustrat și prin povestea casei în care a trăit.

Casa ca extensie a vieții publice și private: echilibru și etică în spațiu

Vila de pe strada Polonă reprezintă o alegere arhitecturală ce vorbește despre un concept al puterii bine temperat. Scară redusă, proporții impecabile și un birou modest la entre-sol – aceste elemente validează o viziune în care reprezentarea publică nu se traduce prin supraaglomerare sau ostentație. De fapt, biroul premierului, ascuns discret într-un spațiu cu acces lateral și marcat printr-un portal cu accente moldovenești, devine o metaforă a conducerii care refuză grandilocvența și a discursului politic construit cu măsură.

Casa nu a fost doar un refugiu privat, ci o scenă asupra căreia elitele politice și culturale dezvoltau o relație ritualizată: aici aveau loc întâlniri decisive, iar familia Tătărescu, cu Arethia – „Doamna Gorjului” – în rol de interlocutoare culturale, ținea în echilibru nevoile intime și cele reprezentative. Un aspect distinct îl oferă grădina amenajată peisager, o insulă de liniște în tumultul orașului, cu reminiscențe mediteraneene ce amplifică legătura cu universul cultural european.

Arhitectura Casei Tătărescu: între mediteranean și neoromânesc sub semnul lui Zaharia, Giurgea și Pătrașcu

Colaborarea dintre arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea a dat naștere unei opere ce sintetizează cu rafinament influențe diverse și o privire nouă asupra arhitecturii interbelice bucureștene. Puntea între mediteraneean – vizibilă în luminozitatea și deschiderea spre grădină – și note neoromânești se face prin soluții precum portalurile caracterizate de accente moldovenești sau coloanele filiforme, tratate asimetric pentru a evita rigurozitatea simetriei.

Sculptorul Milița Pătrașcu, eleva lui Constantin Brâncuși și prietenă apropiată a Arethiei Tătărescu, înscrie în interior prezența artei contemporane și tradiției locale prin șemineul încorporat într-o absidă cu rezonanțe neoromânești, dar și prin ancadramentele ușilor. Această fuziune subtilă de modernism și referință regională a fost un punct de plecare în arhitectura bucureșteană, fiind ulterior preluată și adaptată în alte proiecte importante.

• Proporțiile echilibrate ale casei, cu dimensiuni discrete
• Iluminarea naturală abundentă, care accentuează conexiunea interior-exterior
• Finisaje de înaltă calitate – parchet din stejar masiv, feronerie de alamă patinată
• Organizarea socială a interiorului – separarea clară a spațiilor de reprezentare de cele funcționale
• Biroul premierului – modest, punctat de decență și siguranță

Arethia Tătărescu: un rol discret, dar decisiv în configurația culturală a casei

În spatele acestei clădiri se regăsește personalitatea Arethiei, o femeie care nu a fost simplu decor, ci o forță culturală activă. Implicată în susținerea meșteșugurilor locale și în promovarea artei contemporane românești, ea s-a asigurat ca proiectul să nu derapeze în opulență, ci să rămână coerent cu valorile familiei și cu prestigiul discret al elitei politice.

Arethia a fost și legătura care a adus în casa bucureșteană influențele artei moderne, personalizată prin colaborarea cu Milița Pătrașcu și prin implicarea în proiectele monumentale ale lui Brâncuși. Astfel, casa nu este numai un cadru de viață, ci un nod cultural în care personalități elite din cultura românească au găsit un spațiu de dialog și expresie.

Ruptura comunistă: degradare simbolică și materială a unui spațiu al elitei

După 1947, casa devine parte a unei istorii tumultoase a însușirii și degradării patrimoniului elitei interbelice. Evacuarea lui Gheorghe Tătărescu în închisoare, marginalizarea publică, naționalizarea imobilelor și pierderea identității spațiale au marcat o decădere lentă, dar constantă a Casei Tătărescu. Finisaje de calitate, materiale și accente artistice au fost supuse intervențiilor neadecvate, iar grădina, element de continuitate mediteraneană, a fost adesea neglijată.

Această erodare a fost un reflec al unei epoci în care memoria publică față de figura politică a lui Gheorghe Tătărescu rămânea ambivalentă, iar casa – în absența unui narator legitim – devenea un martor mut al unei istorii negre a epocii comuniste.

Post-1989: controverse, intervenții și încercarea de recuperare a memoriei

Tranziția postcomunistă a adus un val de impulsuri inegale pentru patrimoniul interbelic. Proiectele anilor ’90 au reflectat adesea o confruntare între interese economice și respectul pentru patrimoniu. Casa Tătărescu a fost afectată de intervenții de compartimentare și finisaje radical modificate, în special în perioada în care a devenit parte a unui restaurant de lux, o transformare văzută ca o ruptură față de spiritul inițial.

Duritatea criticilor nu s-a limitat doar la gust, ci a fost o reacție la implicarea profesională defectuoasă, evidențiată mai ales când proprietarul a fost arhitectul Dinu Patriciu. Aceste controverse au readus însă casa în atenția publicului și specialiștilor, prilej cu care cercetările și studiile au restabilit importanta colaborării arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea sau a influențelor artei contemporane prin Arethia și Milița Pătrașcu.

Continuarea vieții: EkoGroup Vila ca spațiu cultural cu acces controlat și respect pentru trecut

În prezent, sub denumirea EkoGroup Vila, fostul domiciliu devine un spațiu în care trecutul se păstrează activ, iar memoria devine o resursă vie, nu un ornament. Această transformare în spațiu cultural afirmă un echilibru delicat între continuitate și reinterpretare, atenuând tensiunile care au marcat istoria clădirii.

Accesul publicului, condiționat prin bilet și program aproape exclusiv cultural, e un semn clar al angajamentului față de rigoarea narativă, față de respectul pentru arhitectură și pentru harul spațiului care a trăit decizii politice majore, discuții cu personalități ca Nicolae Titulescu sau Carol al II-lea, dar și lumini și umbre ale unei biografii complexe.

Frequently Asked Questions about Casa Gheorghe Tătărescu

• Who was Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) was a Romanian politician who served twice as Prime Minister (1934–1937 and 1939–1940). A central figure of the National Liberal Party, his political career was marked by efforts to modernize Romania, tensions between democracy and authoritarianism, and complex compromises during a turbulent historical period.
• Is Gheorghe Tătărescu the same person as the painter Gheorghe Tattarescu?
  No. Gheorghe Tătărescu the politician should not be confused with Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), a 19th-century Romanian painter. The similar names often cause confusion, but they refer to entirely distinct historical figures.
• What architectural style defines Casa Tătărescu?
  The house is a refined example of interwar Bucharest architecture, combining Mediterranean influences with Neo-Romanian elements. The design was crafted by architects Alexandru Zaharia and Ioan Giurgea, with artistic contributions by sculptor Milița Pătrașcu.
• What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
  Arethia Tătărescu, Gheorghe’s wife, played a pivotal cultural role in shaping the House. She personally oversaw aesthetic coherence, checked opulence, and brought important artistic connections, including collaboration with Milița Pătrașcu, influencing the house’s artistic vocabulary.
• What is the function of the building today?
  Today, as EkoGroup Vila, the building functions as a cultural space with controlled public access. It preserves and honors its historical and architectural identity, hosting events that open the villa to reflection rather than superficial consumption.

Casa Gheorghe Tătărescu nu este doar un edificiu istoric, ci un martor minimal și dens al unor epoci tulburi, o prelungire a unei biografii cu nuanțe și un spațiu cu voce. Invitația de a-i parcurge încăperile și grădina nu este un simplu tur estetic, ci o călătorie între memoria unei elite dispărute și responsabilitatea contemporană de păstrare a faptelor. Vizita la EkoGroup Vila deschide o fereastră către un București interbelic ce a fost fibră politică și culturală, reamintind că reședințele de atunci își păstrează vitalitatea doar dacă întâlnesc privirea vie a prezentului.

Vă invităm să explorați fascinanta poveste a Casei Gheorghe Tătărescu și să descoperiți un potențial de reflecție rar întâlnit în spațiile istorice din capitală, asumându-vă un dialog cu un trecut complex și cu o recuperare atentă, în pas cu exigențele unei culturi a memoriei.

Contactează echipa EkoGroup Vila pentru programare și vizite private, detalii și disponibilitate.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.