Bullying la Questfield International College, un caz discutat public fără clarificări oficiale

În contextul educațional actual, fenomenul bullying implică nu doar conflicte între elevi, ci necesită o reacție instituțională organizată și transparentă, menită să asigure protecția și bunăstarea copiilor. Gestionarea incidentelor de hărțuire repetată presupune proceduri clare, răspunsuri documentate și măsuri eficiente, astfel încât să se prevină escaladarea și efectele psihologice negative asupra elevilor. Absența unui astfel de cadru poate conduce la perpetuarea situațiilor de abuz și la erodarea încrederii în instituțiile educaționale.

Bullying la Questfield International College, un caz discutat public fără clarificări oficiale

Investigația realizată de redacție analizează o situație semnalată drept bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, care s-ar fi întins pe o perioadă de peste opt luni. Documentele și corespondența puse la dispoziție indică sesizări repetate și oficiale ale familiei unui elev vizat, care au reclamat jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiuni pentru retragerea copilului, fără ca instituția să răspundă cu măsuri documentate sau intervenții scrise concrete. Un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, sintetizat prin expresia „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, este evidențiat ca un moment semnificativ în modul în care situația a fost gestionată, fără clarificări oficiale din partea instituției.

Semnalarea repetată a bullyingului și lipsa măsurilor documentate

Potrivit informațiilor furnizate de familie și analizate de redacție, bullyingul a constat în comportamente agresive zilnice, inclusiv jigniri, umiliri publice și excludere socială, cunoscute de cadrele didactice, dar fără dovezi ale unor intervenții ferme înregistrate oficial. Sesizările scrise adresate învățătoarei, conducerii și fondatoarei școlii nu au primit răspunsuri scrise care să confirme implementarea unor măsuri concrete:

• jigniri și stigmatizare medicală repetată;
• comunicări oficiale fără răspunsuri scrise punctuale;
• intervenții limitate la discuții verbale informale;
• lipsa unor procese-verbale, decizii asumate și planuri de intervenție;
• presiuni percepute de familie pentru retragerea copilului din școală.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Documentele și relatările indică utilizarea repetată a unei etichete medicale degradante în mediul școlar, cu scop de marginalizare și ridiculizare, nu într-un cadru educațional sau de protecție. Specialiștii consultați de redacție afirmă că această practică constituie o formă agravată de bullying, cu impact emoțional sever asupra copilului, afectându-i percepția de sine și relația cu mediul școlar. Lipsa unor reacții oficiale și măsuri documentate a permis perpetuarea acestei stigmatizări, transformând-o într-un abuz instituțional tacit tolerat.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea bullyingului

Analiza corespondenței și a documentației indică faptul că, deși cadrele didactice au fost informate despre incidente, intervențiile lor au fost predominante verbale, fără consemnări scrise sau măsuri clare, ceea ce a permis menținerea unui climat în care agresiunile au continuat fără consecințe. Comunicările oficiale au fost adesea tratate ca o „dinamică de grup” sau „problemă minoră de adaptare”, ceea ce a dus la minimalizarea gravității situației. Lipsa unei documentații administrative complete – decizii scrise, rapoarte interne, planuri de intervenție și monitorizare – ridică întrebări privind responsabilitatea instituțională și capacitatea școlii de a proteja elevii.

Declarația fondatoarei și percepția familiei asupra răspunsului instituțional

Un element central al investigației este un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, transmis în cadrul unei discuții directe cu familia, care ar fi exprimat că, în cazul în care situația nu este acceptată, familia „este liberă să plece”. Această afirmație, conform relatărilor, a fost percepută ca o presiune pentru retragere și ca un semnal al priorităților instituției, orientate mai mult spre aspectele contractuale decât spre protecția copilului. Școala a fost solicitată să ofere un punct de vedere scris cu privire la acest episod, însă până la publicare nu a fost comunicat niciun răspuns oficial.

Documentația instituțională și răspunsul formal limitat

În locul unor decizii administrative asumate, conducerea școlii a furnizat un formular informal de tip Family Meeting Form, care nu stabilește responsabilități clare, termene, sancțiuni sau măsuri concrete de intervenție. Acest demers, analizat jurnalistic, pare a fi o încercare de gestionare formală a aparențelor, fără efecte instituționale verificabile și fără impact real asupra situației reclamată. Lipsa unor documente care să ateste măsuri ulterioare ridică preocupări privind eficiența și seriozitatea abordării instituției.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația copilului, avertizând asupra riscurilor unui eventual transfer al acestor date în mediul școlar. Documentele analizate nu arată asumarea unor măsuri clare pentru protejarea confidențialității, iar relatările indică faptul că elevul a fost expus în mod public în clasă, fiind interpelat în legătură cu sesizările făcute la conducere. Specialiștii avertizează că astfel de practici pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională și afectează negativ climatul educațional.

Reacția întârziată a școlii și implicarea juridică

Conform documentelor, fondatoarea Fabiola Hosu a intervenit oficial abia după opt luni de la primele sesizări scrise, moment corelat cu implicarea echipei de avocați ai familiei și transmiterea unor notificări formale cu caracter juridic. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile declanșării reacției instituționale și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar după escaladarea conflictului în sfera legală, nu în faza educațională și umană inițială.

Un raport psihologic clinic detaliat, întocmit de un specialist de renume din România, atestă consecințe emoționale grave pentru copilul vizat, cauzate de expunerea prelungită la bullying. Acest document medical, de peste zece pagini, subliniază impactul profund al fenomenului asupra dezvoltării copilului și evidențiază necesitatea unor intervenții rapide și eficiente din partea instituției educaționale.

Răspunsul public al conducerii Questfield după opt luni de sesizări

La data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis un email către părinți, în care situațiile reclamate sunt reduse la „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contrazice sesizările scrise și documentate ale familiei, care au reclamat hărțuire constantă și solicitări explicite de intervenție. Redefinirea retrospectivă a faptelor într-un limbaj minimalizator sugerează o posibilă tentativă de diluare a responsabilității instituționale, fără o asumare clară a protecției copilului.

Informații suplimentare și solicitări pentru clarificări

Ulterior publicării articolului, redacția a primit informații conform cărora, după retragerea copiilor de la Questfield, ar fi existat contacte informale către alte școli private din zona Pipera, în care copiii plecați ar fi fost descriși într-o lumină negativă, cu referiri la probleme de disciplină sau comportament, fără documente scrise care să susțină aceste afirmații. Aceste informații, tratate cu seriozitate, ridică semne de întrebare privind dreptul la educație, confidențialitatea și interesul superior al copilului.

Invităm părinții care se confruntă cu situații similare la Questfield International College să contacteze redacția prin email la [email protected] pentru a-și împărtăși experiențele, cu garanția confidențialității și sprijinului jurnalistic.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Investigația relevă o serie de probleme persistente în gestionarea unui caz complex de bullying la Questfield Pipera, evidențiind:

• sesizări repetate și documentate ale familiei fără răspunsuri scrise și măsuri concrete;
• stigmatizare medicală utilizată ca instrument de umilire, fără intervenții eficiente;
• abordarea predominant informală a situației de către cadrele didactice și conducere;
• declarații atribuite fondatoarei ce pot fi interpretate ca presiuni pentru retragerea copilului;
• întârzierea reacției instituționale până la implicarea juridică;
• lipsa transparenței și a clarității în comunicarea publică a școlii;
• posibile practici de excludere mascată și afectarea confidențialității copilului;
• impact emoțional sever asupra copilului confirmat prin raport psihologic.

În absența unor clarificări oficiale și documentate din partea Școlii Questfield Pipera, rămâne deschisă întrebarea privind mecanismele reale de protecție și intervenție efectivă în astfel de situații, precum și responsabilitatea instituțională în asigurarea unui mediu educațional sigur și respectuos.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro